Constantin C. Acsinte s-a născut la data de 4 iulie 1897, în comuna Perieţi, judeţul lalomiţa, fiind al doilea din cei şapte copii ai lui Costache şi Maria. Devine cunoscut sub numele de Costică Acsinte, acesta regăsindu-se pe reversul multora dintre fotografiile sale.La vârsta de 18 ani a absolvit Scoala de Pilotaj de la Cotroceni, Bucureşti, dar fară a obţine licenţa de pilot (la data de 1 aprilie 1913 România avea doar 20 de piloţi licenţiaţi).

Odată cu inceperea Primului Război Mondial, Costică Acsinte se inrolează voluntar ca fotograf de război, developând atât fotografiile sale cât şi pe cele ale piloţilor si observatorilor aerieni români, francezi sau in unele cazuri, ruşi din grupurile 1 şi 3 Aviaţie. A făcut parte din Sectia foto a Escadrilei 1 Aviatie. Din serviciul foto al grupului 3 Aviaţie a făcut parte şi sergentul fotograf Costică Acsinte, care a surprins imagini document din campaniile anilor 1916-1917, 1918-1919, până in 1920 când a fost demobilizat. Este prezent chiar în mijlocul operaţiunilor de pe front, surprinzând imagini dramatice din timpul Marelui Război.

Experienţele traite în această perioadă sunt redate în albumul fotografic personal ce conţine 84 de pagini şi 327 de fotografii, marea majoritate fiind însoţite de o scurtă descriere dactilografiată. Printre cei fotografiaţi se regăsesc: Regele Ferdinand, Regina Maria, Prinţul Carol, Generalul Berthelot sau Generalul Eremia Grigorescu.

 

Albumul său se constituie ca o cronică de război a unui martor ocular, un film derulat prin faţa ochilor noştri intr-o tuşă dramatică şi alertă, aşa cum a fost războiul şi aşa cum ni-l descrie Costică Acsinte. ln acest sens, fotografiile sale se constituie in documente ce trebuie cunoscute şi promovate. Axinte Constantin este demobilizat pe data de 15 iunie 1920, cu gradul de sergent.

ln serviciul fotografic al armatei fiecare avea o sarcină anume: cei care luau imagini erau repartizaţi câte doi la fiecare armă, cu câte un aparat şi o cantitate de clişee pe care, dupâ expunere, aveau obligaţia sâ le numeroteze şi sa le expedieze, prin curier special, la interval de trei zile de la execuţie, bine ambalate în cutii, la Serviciul Fotografic, spre a developate. Ei trebuiau sâ-şi insoţească materialul fotografic de un raport scris, foarte detailat, către superiorul lor. Pentru legitimare, operatorii aveau asupra lor un ordin de serviciu cu fotografia posesorului, spre a putea să circule nestingheriţi pe front, fără pericolul de a fi consideraţi spioni, a fi arestaţi şi defenţi justiţiei militare. Odată primite, clişeele erau date laboranţilor spre developare şi copiere. Era stabilită dimensiunea standard de 13 x 18 cm pentru fiecare copie. Aceiaşi laboranti aveau sarcina de a nota numărul clişeuiui pe spatele copiei, pe care era scrisă şi legenda. O copie era dată spre arhivare, iar acolo era clasată în funcţie de subiect ori de localitate.

error: Continut protejat.